ÎNŢELEPTUL MĂSOARĂ GÂNDUL


Înţeleptul măsoară gândul şi la limbă pune frâu
Şi-n armura-i potrivită plânge-n boabele de grâu,
Când fertila glie cere, dă prinosul din cuvânt
Şi din pântecul iubirii, creşte rodul cel mai sfânt.

Hrana nu-i costisitoare cum e ura şi mânia
Care face inamicii să-şi împartă greu prostia;
Înţeleptul stă de-o parte şi urmează calea dreaptă
Nu se-aruncă în vâltoare pentru-o sfidătore faptă.

Înţeleptul are harul de-a sta pururi în furtună
Ca stânca semeaţă ce de vânturi nu se-nclină,
Scormoneşte prin asceză diafanul înţeles,
Nu-şi coagulează vlaga în parfumul din eres.

A risipei sindrofie nu-şi găseşte loc fertil
În demersul celui care nu se vrea a fi umil,
Înţeleptul şlefuieşte ne-nţelesul din mister
Şi se risipeşte-n fapte precum Domnul în eter.